Dragă Isabela. Abia am așteptat să termin cu mutatul, să mă liniștesc și să reușesc să împărtășesc ceea ce a însemnat pentru mine retreatul la care am participat, pe care l-ai pregătit cu atâta dăruire. Și pentru care îți sunt rerecunoscătoare. Recunosc că mi-e greu să cuprind în câteva cuvinte, tot ce am trăit și simțit la acest retreat.
Primul cuvânt care îmi vine în minte când mă gândesc la retreat este CADOU. Mi-am oferit acest retreat mie și bebelușului meu din burtică, fiind conștientă de importanța laturii emoționale din viața mea dar și a pruncului ce vine. Iar pentru asta aveam nevoie de un spațiu potrivit de deschidere totală.
Pe tot parcursul retreat-ului am trăit multă SIMȚIRE și TRANSFORMARE. Am simțit o transformare interioară și cum în ritmul meu am ajuns să mă desprind de rutina mea în care sunt concentrată pe A FACE chestii și am ajuns SĂ FIU, ca apoi să ajung la al treilea nivel și anume la A SIMȚI.
Mă așteptam ca un astfel de retreat să mă ajute să îmi depășesc anumite frici, care de altfel sunt firești și evidente perioadei specifice sarcinii și așa a și fost. Am reușit să îmi confrunt fricile, să mă eliberez de ele și să fac loc PUTERII în inima mea, ÎNCREDERII în mintea mea, FLUIDITĂȚII în corpul meu.
Ceea ce a fost extrem de genial e că am simțit PUTEREA TRIBULUI, a comuniunii feminine, care se pregătesc să îmbrățișeze într-o formă conștientă și naturală atât nașterea pruncului cât și a rolului de mamă.
Am mai simțit multă ACCEPTARE, a propriei vulnerabilități, dar și a emoțiilor care deseori mă iau prin surprindere.
Plimbările coordonate de Iunia prin pădure m-au conectat la natură, la mama pământ, lăsând toate simțurile în libertate și împreună cu activitățiile de yoga m-am simțit pusă în mișcare. Aveam părți amorțite în mine, care au fost puse cu această ocazie în mișcare.
Meditațiile ghidate de tine Isabela, au fost foarte blânde și pline de iubire. Te-am simțit exact ca pe o mamă care își adoarme puiul și speră să îi fie bine. Te-ai adaptat nevoilor noastre, deoarece erai atentă să nu ațipim de tot, deși adormeam ca și pruncii.
Faptul că a fost prezentă întreaga familie, aici îi includ pe copilașii tăi deosebiți, pe bunicii materni și pe soțul tău, pentru mine a făcut ca totul să fie extrem de real. Cred că toate 3 graviduțele eram cu ochii mai mult pe cel mic, pe Sami, toate trei așteptând băieței. Căscam ochii la tot ce se putea vedea la Sami. Cine știe ce conexiuni sinaptice se făceau în creierașul nostru.
În ultima zi îmi amintesc că simțeam nostalgie și regret, pentru că retreatul ia sfârșit iar eu mă întorc acasă, unde nimic nu va fi schimbat. Și mă întrebam care este scopul atunci unui retreat?! Iar acum, că au trecut câteva zile bune, conștientizez că am venit cu multe resurse în suflet. Simt cum s-a aprins în sufletul meu o flacără, care licăre cam încetuc, dar poate de atât e nevoie pentru acum. O flacără plină de lumină, claritate, iubire, emoție și comunitate.
Am în suflet femeile minunate pe care le-am întâlnit la retreat și toate momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună, de la plimbări, la yoga, la mâncat împreună, stat la piscină, fotoshooting-ul în care ne-am distrat de numa, împărtășirea dificultăților, dar și ascultarea atentă a celorlartora.
M-am simțit răsfățată și naturală în acest retreat.
Îți mulțumesc Isabela că ai pus mult suflet în acest retreat și ai creat un spațiu minunat pentru că toate trăirile noastre de graviduțe să fie cât mai „delicioase” și pline de sens.
Te mega îmbrățișez și îți doresc cât mai multe retreaturi și graviduțe cât mai conștiente de nevoile lor dar mai ales conștiente de nevoia unui spațiu plin de încredere, siguranță și iubire pe care acasă sau în cărți singure nu îl pot crea.
Delia O.
