Andreea a născut pentru a doua oară, în urmă cu câteva săptămâni, într-un mod lin, calm, așa cum își și imaginase că va naște, pregătindu-se pentru acest moment prin metoda HypnoBirthing. A avut alături soțul dar și o echipă medicală de încredere. Ne povestește aici, cu detalii, toată călătoria prin care a trecut până și-a ținut puiul în brațe.
Pregătirea, din timp, pentru momentul nașterii este esențială și contribuie semnificativ la modul în care se desfășoară travaliul și nașterea.
Când am rămas însărcinată cu cel de-al doilea copil am avut nevoie de 2-3 luni pentru a procesa informația și pentru a o integra. Eram bucuroasă și recunoscătoare pe de-o parte, terifiată de frică pe altă parte… iar frica era despre momentul nașterii bebelușului.
Am mai avut o naștere naturală acum 6 ani, care s-a desfășurat cât se poate de fiziologic, dar pentru mine, în acel moment, a fost greu să înțeleg, să accept și să integrez acea experiență a nașterii în procesul vieții mele, atunci fiind total neinformată despre ce implică o naștere naturală.
Așa că, prima mea naștere m-a marcat și a rămas în sufletul meu ca ceva traumatizant și dureros.
Cu timpul am început procesul de vindecare a acestei răni, căutând specialiști care să mă ajute, să mă asculte și să mă îndrume spre înțelegere, acceptare și iertare.
Acum, la cea de a doua sarcină, știam că voi alege să nasc natural și că voi cere sprijin emoțional pe tot parcursul sarcinii. Eram sigură că mă voi informa și că voi pregăti acest moment important din viața mea… și așa am și făcut.
Am fost inițial într-un grup de suport în sarcină, timp de 2-3 luni, care m-a sprijinit enorm. Cu fiecare întâlnire pe care o aveam eram mai încrezătoare, mai puternică, mai sigură pe mine și pe corpul meu și mai conectată la bebeluș.
Apoi, am ascultat un interviu care m-a inspirat, cu Isabela și Iunia Pașca, despre experiența nașterii Isabelei și despre metoda HypnoBirthing. Am știut că voi face și eu acest curs, am simțit că mi se potrivește și că aceasta este calea pe care aleg să-mi aduc pe lume bebelușul. Așa că… am sunat-o imediat pe Isabela, văzând că ea este educatoare HypnoBirthing și am și început cursul, în scurt timp.
Cursul HypnoBirthing a fost o călătorie blândă spre mine, spre corpul meu, spre procesul nașterii, spre minunăția și miracolul vieții care se află în pântecul meu.
Isabela este o persoană care mi-a inspirat tot timpul încredere, fără nici o îndoială știam că voi reuși. Vocea ei blândă, de mamă, m-a însoțit până în momentul nașterii cu relaxări, meditații ghidate, afirmații pozitive care m-au ajutat enorm, exerciții de respirație și cu multă încredere în procesul natural al nașterii.
Mulțumesc Isa pentru curs, pentru sprijin și pentru implicare!
În ultimele două luni de sarcină am lăsat toate lucrurile să se așeze în interior și am așteptat bebelușa practicând meditațiile specifice și având grijă să-mi păstrez mintea liniștită și încrezătoare, cu gânduri pozitive, pentru o naștere împlinitoare și blândă.
Am ales să nasc la maternitate, alături de un medic în care aveam toată încrederea și comunicarea era foarte plăcută și deschisă. Am ales și o moașă cu experiență să-mi fie alături și am sperat să poată și soțul meu să participe.
În ziua nașterii am simțit că toți îngerii se adună în jurul nostru și contribuie la această zi.
A început totul cu un travaliu blând, de dimineață. Eram acasă cu soțul și băiețelul nostru și am petrecut ziua firesc, normal, fără să le spun că urmează să nasc curând. Aveam contracții ușoare și puteam cu ușurință să fac treburile zilnice.. Să pregătesc micul dejun, să mă joc cu copilașul, să mă odihnesc. Simțeam totul ca un proces lin și blând, așa cum mi-am dorit să fie.
Am dus ulterior copilul la bunici, am rămas doar cu soțul și ne-am făcut acasă un mic ritual de liniște și încredere. Am pornit spre maternitate ascultând în căști meditația pentru naștere. Acolo ne-a întâmpinat moașa și, fiind sâmbătă nu era mai nimeni prin maternitate și atmosfera era foarte intimă.
Am preferat să încerc să nasc în apă, ceea ce s-a și întâmplat până la urmă. Eu eram în cadă, înconjurată de muzică liniștitoare, miros plăcut, moașa era lângă mine, soțul era acolo, a venit și medicul care s-a desfășurat foarte discret. Am stat mai mult cu soțul.
În apă contracțiile erau suportabile, mă descurcam bine cu respirația pentru contracții. Bebelușa a coborât încet și blând iar ultima parte, expulzia, a fost intensă și încărcată de emoție mai mult decât dureroasă. Am fost total prezentă și conștientă și conectată cu bebelușa, ceea ce a ajutat mult spre final.
Am simțit o mare împlinire la sfârșit și o mare încredere în forțele proprii. Asta pe lângă adrenalină, endorfine, dragoste de bebelușă și față de viață și tot acest proces de a da viață.
Mulțumesc celor care m-au ghidat, instruit și sprijinit și îmi mulțumesc mie că am reușit să cred în naturalețea sarcinii și a nașterii!
Andreea S.