Tami ne povestește cu drag despre nașterea ei și modul în care i-am fost alături și i-am oferit suport, ca doula, de la distanță.
Da, se poate să ai o doula chiar și în varianta online!
Povestea nașterii fetiței mele a început cu mult înaintea nașterii propriu-zise. Încă dinainte să nasc am început să citesc foarte mult despre ce înseamnă o naștere blândă, naturală, împlinitoare, iar apoi în timpul sarcinii am făcut și câteva cursuri de pregătire pentru naștere. Cel mai mult au contat pregătirea psihică și emoțională, fără de care nimic nu ar fi decurs așa frumos.
Cu aproximativ două luni și jumătate înainte de termen, am ascultat un live, pe Facebook, in care am aflat că Isa a devenit doula și trainer hypnobirthing. Ea și-a spus povestea nașterilor ei în acel live și am rămas foarte impresionată să aud că poți avea parte de naștere fără durere, o naștere ușoară și frumoasă, cum a avut ea la cel de-al doilea copil, dacă te pregătești foarte bine înainte. Acest lucru m-a încurajat mult și a fost un semn pentru mine că sunt pe drumul cel bun. Apoi am aflat că Isa a avut o doula online la naștere, și atunci mi-am dat seama că și pe mine m-ar ajuta tare mult un astfel de suport emoțional, având în vedere că nu aveam voie cu mai mult de un însoțitor la naștere, în spital, și acela avea să fie soțul meu. Așa că mi-am făcut curaj și i-am scris Isabelei.
De la prima conversație pe care am avut-o, am simțit că pot să vorbesc foarte deschis cu ea, că are o atitudine tare blândă și deschisă, că știe să asculte foarte bine și este plină de idei și informații utile atât în pregătirea pentru naștere, cât și ulterior pentru nașterea propriu-zisă. Mi-a dat sfaturi legate de ce aș putea adăuga în pregătirea mea zilnică, m-a încurajat de la început, a fost ca o prietenă cu care am putut vorbi sincer orice. Am ținut-o la curent în perioada următoare despre evoluția sarcinii și a pregătirii mele, am mai avut o conversație împreună și cu soțul meu, care a jucat un rol important în timpul nașterii și cu care Isa a păstrat strâns legătura în acele momente, iar împreună, toți trei, am făcut un plan detaliat despre cum ne dorim să se desfășoare minunatul eveniment, ce așteptări avem noi de la Isa și cum ne poate ajuta și susține ea. Am pregătit planul în detaliu, de la ce atmosferă ne dorim acasă, ce mâncare aș dori să mănânc în travaliu etc., până la ce afirmații aș dori să mi se spună în diferite momente. Toate aceste detalii au contribuit la păstrarea unui sentiment de siguranță în legătură cu nașterea, și astfel am putut să mă relaxez foarte bine, știind că toți cunoșteam care ne este rolul și ce dorințe avem.
Travaliul a început chiar la data estimată a nașterii, noaptea, în jurul orei 2, cu contracții foarte ușoare. Am anunțat-o pe Isa și am încercat să mai petrec cât mai mult timp în pat, să mă odihnesc. După câteva ore, am simțit nevoia să mă ridic de la orizontală, contracțiile devenind puțin mai intense și mai dese. Am început spre dimineață să comunicăm mult mai mult cu Isa, să ne liniștească în anumite momente în care nu eram siguri de anumite aspecte, să mă încurajeze, să îmi dea idei despre ce poziții aș putea să mai încerc, cum să mă odihnesc, și, foarte important, mi-a dat multă încredere că totul se desfășoară bine și că ne descurcăm foarte bine. O dată la ceva timp ne auzeam și ne vedeam în câte un videocall, iar soțul meu păstra constant legătura cu ea, fiind disponibilă oricând am avut nevoie. Faptul că am avut susținerea ei, că m-a încurajat, mi-a spus cu blândețe numai lucruri pozitive, a contat foarte mult ca eu să mă simt în siguranță și relaxată acasă, să mă pot concentra foarte bine la travaliu.
Astfel, am ajuns să mergem la spital într-o stare destul de avansată a travaliului, undeva pe la ora 17 dupămasa, când deja eram 7cm dilatată. La spital, eu nu am mai putut să vorbesc la telefon, fiindcă travaliul devenise mult mai intens, și am avut nevoie să fiu 100% concentrată. În schimb, soțul meu a continuat să păstreze legătura cu Isa, care i-a mai spus cum mă poate ajuta, cum mă poate susține, ce să mai îmi spună. La spital am petrecut restul de travaliu în bazinul de nașteri, în care am și născut, la ora 21:13, o fetiță sănătoasă, fără să am parte de nicio intervenție medicală în tot acest timp. Totul s-a desfășurat intens, dar frumos, cu blândețe și respect din partea personalului medical, așa cum am sperat și ne-am dorit.
Colaborarea noastră a continuat și după naștere, desigur, în zilele ce au urmat. Isa ne-a mai ajutat cu sfaturi, s-a interesat întotdeauna de noi, ne-a încurajat și susținut să trecem ușor peste provocările și schimbările ce au apărut, și ne-a dat și recomandări de specialiști la care putem apela, de exemplu pentru alăptare.
Mulțumim, Isa, pentru tot suportul oferit și că ai fost alături de noi în călătoria noastră minunată a nașterii.
Tami